Psalmii 95
Vino, Să Cântăm cu Bucurie și Recunoștință
Psalmul 95 este un apel la închinare și lauda lui Dumnezeu, Stânca mântuirii noastre. Începe cu o invitație de a cânta, striga, și a veni înaintea lui Dumnezeu cu mulțumire și laudă. Psalmistul ne reamintește de măreția, puterea și suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Totuși, tonul psalmului se schimbă când psalmistul ne avertizează să nu ne împietrim inimile și să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, așa cum au făcut israeliții în pustie. El ne îndeamnă să ascultăm glasul lui Dumnezeu, să-i ascultăm poruncile, și să intrăm în odihna Lui.
1Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.
2Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!
3Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.
4El ţine în mînă adîncimile pămîntului, şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.
5A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul:
6veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! -
8,,Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua dela Masa, în pustie,
9unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.
10Patruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis: ,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``
11De aceea am jurat în mînia Mea: ,,Nu vom intra în odihna Mea!``