Psalmii 62
Dumnezeu, Stânca Mea
În Psalmul 62, scriitorul își declară încrederea în Dumnezeu, stânca sa și mântuirea. El subliniază certitudinea protecției oferite de Dumnezeu și inutilitatea de a te baza pe puterea sau bogăția lumii. Psalmistul îi încurajează pe toți să își pună încrederea în Dumnezeu și să își verse inimile către El în rugăciune.
1(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.
2Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -
5Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.
6Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.
8Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -
9Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare
10Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``
12A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.