Psalmii 131
Umilință și Mulțumire în Grija lui Dumnezeu
Psalmul 131 este o reflecție scurtă dar puternică despre cultivarea unui inimă umilă și mulțumită. Psalmistul recunoaște tendința sa de a deveni mândru și neliniștit, dar alege în schimb să aibă încredere în grija iubitoare a lui Dumnezeu. El își îndeamnă pe sine și pe alții să găsească pacea în odihnirea ca un copil învățat pe genunchiul mamei sale, renunțând la control și la necesitatea aspirațiilor lumii.
1(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n'am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.
2Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţercat.
3Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi pînă în veac!