Pilde 15

¹Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

²Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

³Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -

⁴Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -

⁵Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

⁶În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -

⁷Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

⁸Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

⁹Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -

¹⁰Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -

¹¹Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -

¹²Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -

¹³O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -

¹⁴Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -

¹⁵Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -

¹⁶Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -

¹⁷Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -

¹⁸Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -

¹⁹Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -

²⁰Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

²¹Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -

²²Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -

²³Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

²⁴Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -

²⁵Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -

²⁶Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -

²⁷Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -

²⁸Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

²⁹Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

³⁰O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -

³¹Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -

³²Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -

³³Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -