Povestea lui Ramses
Rameses a fost o figură importantă în Biblie, cunoscut pentru rolul său în Exodul israeliților din Egipt. Acesta a fost fiul Faraonului Seti I și al Reginei Tuya, și fratele Faraonului Seti II. Este cunoscut mai ales pentru rolul său în Exod, fiind Faraonul care a refuzat să îi lase pe israeliți să plece, în ciuda avertismentelor lui Moise și Aaron. A fost un conducător puternic, iar domnia sa a durat timp de 67 de ani. I se atribuie construirea multor monumente și temple, inclusiv Ramesseum, Templul Luxor și Marele Templu de la Abu Simbel. Este de asemenea cunoscut pentru campaniile sale militare, care au inclus Bătălia de la Kadesh și Bătălia de la Qadesh. Este amintit ca un mare lider și un conducător puternic, și moștenirea sa trăiește în monumentele și templele pe care le-a construit.
Semnificația numelui
Numele "Rameses" (sau scris și "Ramses" sau "Ramesses") are origini egiptene și este asociat cel mai faimos cu câțiva faraoni din Egiptul antic. Numele este derivat din egipteanul "Ra-mes-su," care înseamnă "născut din Ra" sau "Ra l-a modelat." Ra era zeul soarelui al Egiptului antic, iar numele reflectă obiceiul comun de a invoca divinitățile în numele regale pentru a semnifica favorul sau linia divină. Cea mai faimoasă purtătoare a acestui nume este Ramesses al II-lea, cunoscut și sub numele de Ramesses cel Mare, care a domnit în timpul celei de-a 19-a Dinastii și este adesea considerat unul dintre cei mai puternici și celebrăți faraoni din Egipt.
Originea numelui
Egiptean.
Prima mențiune
Genesis 47:11
Apariții în Biblie
4 mențiuni
În ebraică
רעמסס